Comandor MIHAI CHIRIȚĂ

S-a născut la 28 iulie/10 august 1914, în comuna Bistreț, jud. Dolj, părinții Maria și Marin Chiriță, agricultori.

Școala primară în satul natal.
Liceul Militar "Ștefan cel Mare" Cernăuți (1927-1932),
Liceul Militar "D.A. Sturdza" Craiova (1932 – 1934).
Școala Pregătitoare de Ofițeri București (1934-1935).
Școala Navală "Mircea" Constanța (1935-1937).

Avansat în grad de aspirant la 1 iulie 1937 și repartizat ofițer cu adjutantura și ajutor la navigație și timonerie pe monitorul Bucovina.

Vara următoare mutat pe monitorul Lascăr Catargiu, ofițer cu artileria.

Între anii 1938-1940 a urmat cursurile Școlii de Aplicație a Marinei, Constanța, iar practica de vară a efectuat-o la Dunăre, la bordul monitoarelor Al. Lahovary (1939) și Ardealul (1940). În iunie 1940, cu monitorul Ardealul a participat la operațiunea de evacuare a Basarabiei, dovedind că va deveni un bun ofițer pe care se poate pune oricând nădejdea. A fost propus la decorare cu "Coroana României".

În anul 1941 a fost detașat la Comandamentul Marinei, unde a lucrat la Cartea de semnale, fiind apreciat drept un Foarte bun ofițer. În paralel a urmat cursurile Politehnicii București.

În iulie 1943 a fost numit ofițer secund pe monitorul Mihail Kogălniceanu, comandantul notându-l la sfârșitul anului foarte bun ofițer pe care se poate conta în orice împrejurare. În anul 1944 a fost mutat pe aceeași funcție, la bordul monitorului I.C. Brătianu, navă pe care, în lipsa comandantului bolnav, a comandant-o în ultima decadă a lunii august. În ziua de 27 august, conform ordinelor superioare s-a pus la dispoziția amiralului sovietic Gorșkov cu monitorul și echipajul, a doua zi au fost arestați de către trupele sovietice aliate. A fost dus în bou-vagon, la Odessa, unde în lagărul de triere a fost trimis, împreuna cu alți ofițeri de marină români, în lagărul de la Oranki – Stranie, închisoare împrejmuită cu câteva rânduri de sârmă ghimpată (Convenția de la Haga prevedea ca ofițerii să nu fie închiși). "Șocul pentru noi avea să-l constituie apariția din pădure a unui convoi de căruțe încărcate cu lemne, trase de ofițeri români înhămați."

A revenit în țară după patru ani, fusese între timp avansat la grad de căpitan și este repus în toate drepturile sale, dar, la scurt timp, la fel ca toți ceilalți ofițeri care nu au aderat la Diviziile "Tudor Vladimirescu" ori "Horea, Cloșca și Crișan", a fost trecut în rezervă.

În anul 1953 a fost reactivat și încadrat la Școala Militară de Marină, ca profesor de navigație și astronomie, în anul 1954 fiind numit șeful catedrei de astronomie nautică, aparate electrice de navigație și hidrometeorologie.

În această perioadă și-a redactat propriul curs de Astronomie nautică, fiind primul la noi în țară și împreuna cu Cpt. cdor. Victor Pavica au elaborat cursul de Navigație, uzitate și astăzi la Academia Navală "Mircea cel Bătrân" din Constanța.

În anul 1960 a fot trecut din nou în rezervă și s-a stabilit în București, lucrând în cadrul Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor, ca bibliotecar-traducător, iar din anul 1965 până la pensionare în anul 1977, ca inspector șef de port la brevetarea personalului navigant în cadrul Inspectoratului Navigației Civile, fiind cunoscut pentru exigența și profesionalismul său.

A publicat în afara celor două lucrări amintite, Bistreț - Dolj. Repere istorice (vol. I-II), Bârca-Dolj. Repere istorice, Studii de istorie. Eseuri, Amintiri din război și prizonierat. Fapte și oameni, Bistreț-Dolj. Genealogii și neamuri și Bistreț-Dolj. Documente și acte, vol. I 1385 – 1956 și vol. II 1811-1989.

Din iubire pentru școala în care a învățat și mai apoi a predat, domnul Comandor (rtr) s-a implicat efectiv și afectiv în realizarea Muzeului Academiei Navale "Mircea cel Bătrân".