Apărută în anul 2009 la Editura CTEA, București.
În această carte sunt prezentate strategiile beligeranților în Războiul Crimeei (1853-1856), Războiul Ruso-Româno-Turc (1877-1878), Primul Război Mondial (1914-1920), Al Doilea Război Mondial (1941-1944).
Desfășurarea operațiilor și luptelor din aceste războaie sunt prezentate numai pentru a justifica analizele făcute privind: respectarea principiilor strategiei maritime; consecințele politice și militare ale acestor războaie; influența acestora asupra forțelor navale române.
Privind Războiul din Crimeea, autorul apreciază că a fost cel mai important atât ca dimensiuni ̶ respectiv valoarea forțelor participante și spațiile în care s-a dus ̶ cât și prin urmările sale în plan european.
Războiul din 1877-1878 are o importanță redusă din punct de vedere maritim dar este foarte important privind acțiunile de pe Dunăre, unde flota turcă, prost condusă, nu a putut să interzică trecerea rușilor peste Dunăre.
Primul Război Mondial terminat în anul 1917 în Marea Neagră, se continuă până în anul 1920 când flotele Franței, Marii Britanii, Italiei și Greciei intră în această mare pentru a sprijini forțele "albe" ale răzbiului civil din Rusia.
Al Doilea Război Mondial în Marea Neagră începe în anul 1941 și se termină în august 1944. În concluziile la acest război, autorul scoate în evidență o idee importantă : "Secole de-a rândul războaiele maritime din Marea Neagră au avut în Rusia și Turcia principalii protagoniști care și-au disputat stăpânirea acestei mări și pentru care au dat numeroase bătălii navale. În Al Doilea Război Mondial, în locul Turciei, istoria îi rezervă acest rol României. Calitatea de beligerant naval principal al Marinei Regale a României contra celei a U.R.S.S. are o semnificație deosebită, pentru că o marină de război mică și tânără s-a încumetat să înfrunte una mult mai puternică și cu tradiții de luptă seculare.".