/Viceamiral (r) Constantin IORDACHE

Viceamiral (r) Constantin IORDACHE

1. DATE PERSONALE:
• Născut la 17 octombrie 1934 în sat Piteasca, comuna Găneasa, judetul Ilfov, a decedat la data de 12 martie 2013;
 Are 2 fii, ofiţeri în Marina Militară.

2.STUDII:
• Şcoala Militară de Ofiţeri de marină, promoţia 1955;
• Academia Militară Generală, Facultatea de Arme, Secţia Marină, 1969;
• Cursul postacademic de perfecţionare, 1975 ;
• Cursul postacademic Superior, 1985

3.GRADE:
• Locotenent, 1995;
• Contraamiral, 1984;
• Viceamiral, 1995 cu 2 stele;
• Viceamiral, în retragere cu 3 stele 2007.

4. FUNCŢII ÎNDEPLINITE:
• Specialist arme sub apă în grupul 2 Dragoare fluviale din Divizionul 519 Dragoare Fluviale, 1955-1958, Giurgiu;
• Comandant al serviciului de luptă arme sub apă pe Distrugătorul 2 (ex. „Regina Maria”), 1956-1958, Constanţa;
• Ofiţer cu armele sub apă în statul major al Divizionului 111 Dragoare Radă, Sulina, 1958-1960;
• Comandant al Dragoarelor de Radă, 18,19,27 din Divizionul 174 Dragoare Radă, 1960-1964, Tulcea;
• Şef de Stat Major al Divizionului 131 Nave Auxiliare, 1964-1966, Tulcea.
• Şef al Statului Major al Divizionului 339 Vânători Submarine, 1969-1971, Mangalia;
• Comandant al Divizionului 339 Vânători Submarine, 1971-1975, Mangalia;
• Seful secţiei Organizare-Mobilizare şi Planificare-Înzestrare a
Comandamentului Marinei Militare, 1975-1979, Mangalia;
• Comandantul Brigăzii 24 Fluviale, 1979-1983, Brăila;
• Locţiitor al Comandantului Marinei Militare, 1983-1989, Constanţa;
• Şef al Statului Major al Comandamentului Marinei Militare, 1990-1993, Constanţa;
• Prim-locţiitor al Şefului Statului Major al Marinei Militare, 1993-1995, Constanţa;
• Inspector pentru marină în Inspectoratul General al Ministerului Apărării Naţionale 1995-1996, Bucureşti;
• Trecut în rezervă, 1996.

5. PUBLICAŢII:
• Elemente de strategie maritime, Editura Ex PONTO, Constanţa 2000;
• Unele aspecte ale problematicii maritime şi fluviale româneşti, Editura ex. PONTO, Constanţa, 2001;
• Tactică Navală, Editura Ex PONTO, Constanţa, 2002;
• Pagini din gândirea navală românească interbelică, Editura Ex PONTO, Constanţa 2003;
• Acţiunile navelor Marinei Militare în Revoluţia din Decembrie 1989, Editura Ex PONTO, Constanţa 2004;
• Importanţa Dunării pentru NATO şi Uniunea Europeană, Editura CTEA, Bucureşti, 2005;
• Elemente de artă militară maritimă, Editura CTEA, Bucureşti, 2007;
• „Strategia războaielor maritime din Marea Neagră 1853-1944”,Editura CTEA, Bucureşti, 2008;
• „Pagini din gândirea navală românească 1844-1920”, Editura CTEA, Bucureşti, 2010;
• „Aviaţia maritimă necesitate stringentă a Forţelor Navale Române„, Editura CTEA, Bucureşti, 2012;

6. DECORAŢII:
• Ordinul „Meritul Militar” clasa a III -a, a II-a, I;
• Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România” clasa a III-a;
• Ordinul „Pentru Merite de Aur”, oferit de Republica Populară Polonia;
• Ordinul „Pentru întărirea prieteniei de luptă”, oferit de URSS;
• Ordinul „A 30-a aniversare a forţelor armate revoluţionare”, oferit de Republica Cuba;
• Ordinul „Virtutea Maritimă”, în grad de cavaler;
• Medalia „Meritul Militar” clasa a III -a, aII-a, I;

7. APARTENENŢĂ LA ASOCIAŢII:
• Este membru al Ligii Navale Române, Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere filiala Constanţa, Asociaţia Clubului Amiralilor.

8. ACTIVITĂŢI, MOMENTE IMPORTANTE:
Înainte de 1990, a condus delegaţii ale Marinei Militare cere participare la aplicaţii cu nave sau pe hartă, în Marea Neagră cu forţe navale ale statelor Tratatului de la Varşovia.De fiecare dată, a acţionat în conformitate cu prevederile Doctrinei Naţionale de Apărare de atunci, pentru ca forţele navale române să se subordoneze numai comandamentelor militare naţionale.
În timpul Revoluţiei din Decembrie 1989, a fost la comanda Marinei Militare şi începând cu 22 decembrie, când întregul personal şi-a manifestat adeziunea la ţelurile revoluţiei, şi-a asumat responsabilitatea pentru apărarea zonei maritime şi fluviale, prin scoaterea navelor din porturi şi intrarea acestora în depozitele de apărare. A fost declanşată operaţiunea pentru apărarea zonei maritime şi fluviale, având ca obiectiv principalele porturi şi platforme petroliere marine, barajele, ecluzele şi podurile de pe Dunăre. Forţele navale, maritime şi fluviale, au rămas în acest dispozitiv de apărare până către sfârşitul lunii ianuarie 1990, asigurând desfăşurarea navigaţiei maritime şi fluviale în deplină siguranţă.
După 1990 a militat pentru extinderea colaborării şi cooperării cu forţele navale ale statelor membrelor NATO şi a condus aplicatii şi exerciţii în cadrul Parteneriatului pentru Pace. A condus marşul „Escortorului 281” în anul 1991, prima navă de luptă românească, care ieşea din Marea Neagră după Al Doilea Război Mondial, făcând escale în porturi mediteraneene ale Franţei şi Italiei, iar în 1994 în Egipt şi Siria.
A reprezentat Marina Militară la Simpozioanele Puterii Maritime, din 1993 şi 1995, la Newport, SUA.
În cadrul Colegiului Director al Clubului Amiralilor a avut iniţiativa înfiinţării premiului „Ofiţerul Anului”şi premierea anuală a cărţilor cu tematică de marină. Ca preşedinte al Clubului Amiralilor a organizat mai multe activităţi în comandamente şi unităţi pentru prezentarea celor mai valoroase teze de doctorat şi lucrări care vizează dezvoltarea şi modernizarea forţelor navale ale României.

     Viceamiralul Constantin Iordache s-a născut la 17 octombrie 1934, în comuna Găneasa, satul Piteasca, Ilfov, fiind fiul lui Marin şi al Zoiei Iordache.
     După absolvirea celor patru clase primare, a trecut la gimnaziu, pe care l-a urmat la Liceul Militar Bucureşti, iar din anul 1948 cursul liceal, la Şcoala Medie Tehnică de Construcţii. După obţinerea bacalaureatului (1952), a hotărât să continue tradiţia familiei, tatăl său era militar, şi s-a înscris la Şcoala de Ofiţeri de Marină din Constanţa, făcând parte din „Promoţia de aur – 1955”.
     Tânărul locotenent Constantin Iordache a fost repartizat la Brigada 230 Nave Fluviale, în calitate de specialist mine dragaj, comandant al Grupului 2 Şalupe Dragaj din Divizionul 519 Dragoare Mine Obstrucţii. În anul următor, 1956, ofiţerul a fost mutat pe Distrugătorul 2 din Divizionul 418 Distrugătoare, pe funcţia de comandant U.L.3, A.S.A. În perioada septembrie 1957 – octombrie 1958, s-a aflat la Sulina, servind ca specialist mine dragaj în statul-major al Divizionului 1111 Dragoare de Radă Sulina. În următorul an, locotenentul-major C.Iordache a fost şeful Biroului A.S.A. la locţiitorul comandantului pentru tehnică la Brigada 222 Apărarea Radei Maritime.
     La 23 noiembrie 1959, ofiţerul a primit prima comandă a unei nave – Dragorul de radă 20 – din Divizionul 174 Dragoare de Radă Tulcea. În următorii cinci ani a deţinut, succesiv, comanda DR 19, 18 şi 27. La sfârşitul anului 1962 a fost avansat la gradul de căpitan-locotenent. În septembrie 1964 a fost numit locţiitor al comandantului şi şef de stat-major al Divizionului 131 Nave Auxiliare din cadrul Brigăzii 24 Fluviale, pentru ca după doi ani să devină şef de stat-major şi prim-locţiitor al comandantului Divizionului 339 Vânătoare de Submarine din cadrul Diviziei 42 Maritime( 1969-1971). Între anii 1967 – 1969, căpitanul de rangul 3 (avansat în dec.1968) Constantin Iordache a fost ofiţer-elev la Academia Militară Bucureşti.
     Între anii 1971 – 1975, a îndeplinit funcţia de comandant al Dn. 339 V.S. La 23 august 1974 a fost avansat la gradul de căpitan de rangul 2.      În anul următor, a urmat Cursul postacademic la Academia Militară Bucureşti. În perioada august 1975 – martie 1979, a fost şeful Secţiei Organizare-Mobilizare şi Planificare Înzestrare şi locţiitor al şefului de stat-major la C.M.M. A fost avansat la gradul de căpitan de rangul I la 9 mai 1977.
     Timp de patru ani (1979 – 1983) a fost comandantul Brigăzii 24 Fluviale Brăila. În aprilie 1983, a revenit la Constanţa, în Comandamentul Marinei Militare, ocupând timp de un deceniu, succesiv, următoarele funcţii: locţiitorul comandantului Marinei pentru pregătire de luptă şi învăţământ, şef de stat-major şi prim-locţiitor al comandantului Marinei Militare şi prim-locţiitor al şefului Statului Major al M.M. A fost avansat în grad de contraamiral la 23 august 1984. În anul 1985 a absolvit Cursul postacademic superior de strategie.
     Ultimii ani ai prodigioasei sale cariere militare, viceamiralul (din anul 1995) Constantin Iordache i-a petrecut la Bucureşti, unde a îndeplinit funcţia de inspector pentru Marină în cadrul Inspectoratului M.Ap.N. În anul 1996 a trecut în rezervă.
     Noul statut i-a dat posibilitatea să studieze mai mult problemele legate de istoria marinei, de arta operativă navală şi de strategie maritimă, elaborând o valoroasă operă teoretică, atât de necesară spre învăţătura tinerelor generaţii de ofiţeri ai Forţelor Navale Române.
     În ultimii 12 ani, viceamiralul cu trei stele (din anul 2007) Constantin Iordache ne-a obişnuit cu apariţii editoriale anuale majore. În noiembrie 2012 a văzut lumina tiparului la CTEA, Bucureşti, ultima sa carte: Aviaţia Maritimă – necesitate stringentă a Forţelor Navale Române.
     A studiat şi scris cu acribie şi tenacitate, în timp ce boala neiertătoare îi decima trupul.
     Viceamiralul Constantin Iordache a fost căsătorit cu Puşa Iordache şi împreună au avut doi băieţi, Adrian şi Sorin, care slujesc în cadrul Forţelor Navale, aşa cum a făcut şi distinsul lor părinte.