Membrii „Clubului Amiralilor” anunță cu durere trecerea la cele veșnice a viceamiralului în retragere ANGHEL PETRU, personalitate de marcă a Marinei Române și un admirabil camarad.

Născut la 10 mai 1928 în municipiul Iași, Petru Anghel a absolvit Școala de Ofițeri de Rezervă de Artilerie Antiaeriană (1948), Școala Militară de Ofițeri de Marină (1950) și Academia Militară Generală (1952).

A urcat treptele ierarhiei militare de la gradul de locotenent (1950) la cel de viceamiral în retragere (1996).

De-a lungul carierei sale a îndeplinit cu deplin succes funcții importante în Comandamentul Forţelor Maritime Militare (1956-1959) și în Secția Marină a Marelui Stat Major (1959-1966).

Revenit în Marina Militară, a fost șef de stat-major şi locțiitor al comandantului în Comandamentul Marinei Militare (1966-1972), comandant al Școlii Militare de Ofițeri Activi de Marină (1973) și primul comandant al Liceului Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza” (1973-1981).

Ulterior a fost comandant al crucișătorului uşor portelicopter „Muntenia” pe timpul construcției sale în Șantierul Naval Mangalia (1981-1982), comandant al Centrului de Instrucție al Marinei Militare (1982-1988), șef de proiect în Secția Arme în Comisia superioară a M.Ap.N. pentru Regulamente (1988-1990) şi comandant al Brigăzii 29 Vedete Mangalia (1990).

În perioada 1988-1990 a fost adjunct al miniștrilor Apărării Naţionale şi Transporturilor şi Telecomunicațiilor pentru coordonarea lucrărilor la Canalul Bucureşti-Dunăre.

La 7 mai 1990 a fost trecut în retragere.

Numele viceamiralului Petru Anghel rămâne nemijlocit legat de înființarea Divizionului 319 Vedete Torpiloare Mangalia (1952), elaborarea Planului de dragare a porturilor Constanța și Sulina, întocmirea Planului de dezvoltare și de dotare a Marinei Militare pentru perioada 1967-1986, înființarea Liceului Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza” (1973) și coordonarea activităților de apărare a Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor pe timpul revoluției din decembrie 1989.

A fost coautor al „Regulamentului serviciului la bord” (1967) și al dispozițiunilor referitoare la „Pregătirea şi ducerea acţiunilor de luptă pentru apărarea comunicaţiilor maritime şi fluviale şi atacul comunicaţiilor maritime ale inamicului” (1972). A coordonat realizarea instrucțiunilor de folosire în luptă a crucișătorului „Muntenia” (1982), înființarea primei unități de scafandri de luptă şi actualizarea Codului de pavilioane şi mărci distinctive a navelor Marinei Militare.

A publicat articole de specialitate în revista „Arta operativă” (1959-1966).

În calitate de rezervist, a fost membru fondator și preşedinte al Organizației Județene Constanţa „Contraamiral Horia Macellariu” a Asociației Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere (1990- 2005), membru fondator și vicepreşedinte al Biroului Executiv Central al A.N.C.M.R.R. (1995-1999), fondator și prim-vicepreşedinte al Fundației pentru Realizarea Monumentului Marinarilor Români (1993-2015), contribuind decisiv la ambetarea și finalizarea Ansamblului monumental „Crucea Marinarilor”.

Pentru performanțele profesionale remarcabile și cariera militară de excepție a fost distins cu numeroase ordine și medalii, printre care Ordinul „Steaua Republicii Populare Române” clasa a V-a și Ordinul „Virtutea Maritimă” în rang de Ofițer.

La despărțirea de cel care ne-a fost comandant, mentor, președinte de onoare și camarad de neînlocuit, „Clubul Amiralilor” îi aduce un pios omagiu și îi prezintă un ultim și binemeritat onor.

DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ ÎN PACE!