Cartea „ALTFEL trecând prin viață„, în două volume, conţine o serie de „crochiuri literare”, după cum sunt definite de prefaţator, sau „poveşti” desprinse din propria-i viaţă, după cum le „etichetează” autorul. Deşi nu există un subiect unic, întreaga lucrare este perfect descrisă de catrenul „Final”, cu care începe şi cu care se încheie:
„Mă uit în mine ca-ntr-o carte
Mă răsfoiesc, mă-ntorc pe dos,
Scot viaţa-mi şi o pun deoparte
M-apropii şi-o privesc sfios”.
Cartea beneficiază şi de o postfaţă scrisă de însuşi autor, în care acesta nu ne dezvăluie de ce există această carte, dar, în schimb, ne explică de ce nu ar fi existat, dacă n-ar fi existat (!).
Între prefaţă şi postfaţă, autorul ne povesteşte ce anume a văzut el atunci „când s-a-ntors pe dos„, începând cu „momentul în care a devenit om„, până la „ceasul lui care merge d-a-ndoaselea„, trecând prin propriile-i „amintiri de la sfârşitul lumii”, atunci când a făcut striptease în faţa unui întreg cartier, pe vremea când nu apăruseră striperii în România. Trimiterea la ceasul lui pe dos nu este întâmplătoare, autorul însuşi crezându-se „clepsidră-ntoarsă pentru ultima dată, din care, în fiecare azi mai cade câte-un ieri şi-n care nu se ştie câte mâine mai sunt„.
Autorul apreciază că, prin conţinutul său, lucrarea poate fi de mare utilitate următoarelor categorii de cititori:
– Vikingilor şi cantemiriştilor din promoţia autorului, cărora le va reaminti de ei înşişi;
– Vikingeilor mai tineri cu doi ani decât vikingii, cărora le va reaminti cum îi susţinea autorul la meciurile lor de fotbal şi cum era să leşine unii dintre ei atunci când autorul a intrat pe fereastra dormitorului lor, aflat cu două etaje mai sus, venind dinspre afară, deşi încă nu apăruse „Spiderman”;
– Celor cu probleme de sănătate, întrucât prezintă numeroase experienţe personale ale autorului, petrecute prin sălile, prin saloanele şi pe holurile diverselor instituţii cu activitate specifică;
– Celor cu afecţiuni ale vederii, întrucât ajută la eliberarea pe cale naturală a substanţei lichide cunoscute sub denumirea populară de „lacrimă”, care, se ştie, are efecte benefice asupra vederii;
– Tinerilor, pe care-i ajută să înţeleagă că cel mai important lucru în viaţă este să trăieşti plenar fiecare secundă, fără teamă de ridicol, fără teamă de părinţi, de profesori, de colegi, sau de şefi. Ridicolul situaţiilor în care pot ajunge, dacă ajung, se transformă în amintiri plăcute la bătrâneţe. Acele amintiri care asigură bătrânilor zâmbetul care-i face unici şi pentru care merită să îmbătrâneşti. Condiţia este să ai de ce să zâmbeşti;
– Celor care n-au mai zâmbit de mult. Aceasta fiind categoria lui preferată, autorul a presărat „praful de zâmbit” cu mare atenţie, după o reţetă special adusă de el dintr-un loc pe care nu-l poate divulga, neştiind nici el de unde l-a adus, astfel încât zâmbetul se manifestă mai mult în interior. Consecinţa benefică este aceea că nu apar riduri, căci cine a mai auzit de riduri pe suflet?!?
– Părinţilor cu copii mici. Aici este nevoie de o explicaţie. Autorul a văzut un clip care circulă pe internet, în care un tată rupe nişte coli de hârtie, gest care îl face pe bebeluşul său să se prăpădească de râs. Si, cu cât rupea tatăl mai multe hârtii, cu atât bebeluşul râdea mai abitir. Ei bine, cartea menţionată este perfectă din acest punct de vedere, întrucât conţine peste 500 de pagini, deci peste 250 de file. Practic, cartea asigură părinţilor care o cumpără, distracţia pentru bebeluşii personali pentru minimum un an. Ce vreţi investiţie mai eficientă?
– Nu în ultimul rând, lucrarea este de mare utilitate călătorilor cu metroul şi pietonilor care, văzând câte a observat autorul în timpul călătoriilor sale cu metroul sau pe jos, îşi vor fi zicând: „Ia uite, băi, câte a văzut ăsta! Ia să ne ducem şi noi înapoi, că, poate, le vedem şi noi!”. Astfel, ei vor fi făcând mişcare, care, se ştie, este esenţială pentru sănătate.
Oricine lucrează la metrou, sau are cunoştinţe, vecini, rude, sau „pile” care lucrează acolo, este rugat să le semnaleze prezenta lucrare în care autorul aduce mulţumiri R.A. Metrorex, pentru faptul că, prin existenţa sa, l-a ajutat să-şi încălzească propria umbră.

Pentru detalii „tehnico-financiare” şi comenzi ferme, cei care-l cunosc pe autor i se pot adresa direct, iar cei care nu-l cunosc i se pot adresa indirect, la kyokushin1991@yahoo.com .

P.S. Nu, aceasta nu este o carte de umor! Aceea … urmează în curând, dacă cititorii îi vor încuraja autorului apucăturile scriitoriceşti.