S-a născut la 28 iulie/10 august 1914, în comuna Bistreţ, jud. Dolj, părinţii Maria şi Marin Chiriţă, agricultori.

Decedat la data de 26 ianuarie 2018/Bucureşti.

Şcoala primară în satul natal.
Liceul Militar „Ştefan cel Mare” Cernăuţi (1927-1932),
Liceul Militar „D.A. Sturdza” Craiova (1932 – 1934).
Şcoala Pregătitoare de Ofiţeri Bucureşti (1934-1935).
Şcoala Navală „Mircea” Constanţa (1935-1937).

Avansat în grad de aspirant la 1 iulie 1937 şi repartizat ofiţer cu adjutantura şi ajutor la navigaţie şi timonerie pe monitorul Bucovina.

Vara următoare mutat pe monitorul Lascăr Catargiu, ofiţer cu artileria.

Între anii 1938-1940 a urmat cursurile Şcolii de Aplicaţie a Marinei, Constanţa, iar practica de vară a efectuat-o la Dunăre, la bordul monitoarelor Al. Lahovary (1939) şi Ardealul (1940). În iunie 1940, cu monitorul Ardealul a participat la operaţiunea de evacuare a Basarabiei, dovedind că va deveni un bun ofiţer pe care se poate pune oricând nădejdea. A fost propus la decorare cu „Coroana României”.

În anul 1941 a fost detaşat la Comandamentul Marinei, unde a lucrat la Cartea de semnale, fiind apreciat drept un Foarte bun ofiţer. În paralel a urmat cursurile Politehnicii Bucureşti.

În iulie 1943 a fost numit ofiţer secund pe monitorul Mihail Kogălniceanu, comandantul notându-l la sfârşitul anului foarte bun ofiţer pe care se poate conta în orice împrejurare. În anul 1944 a fost mutat pe aceeaşi funcţie, la bordul monitorului I.C. Brătianu, navă pe care, în lipsa comandantului bolnav, a comandant-o în ultima decadă a lunii august. În ziua de 27 august, conform ordinelor superioare s-a pus la dispoziţia amiralului sovietic Gorşkov cu monitorul şi echipajul, a doua zi au fost arestaţi de către trupele sovietice aliate. A fost dus în bou-vagon, la Odessa, unde în lagărul de triere a fost trimis, împreuna cu alţi ofiţeri de marină români, în lagărul de la Oranki – Stranie, închisoare împrejmuită cu câteva rânduri de sârmă ghimpată (Convenţia de la Haga prevedea ca ofiţerii să nu fie închişi). „Şocul pentru noi avea să-l constituie apariţia din pădure a unui convoi de căruţe încărcate cu lemne, trase de ofiţeri români înhămaţi.”

A revenit în ţară după patru ani, fusese între timp avansat la grad de căpitan şi este repus în toate drepturile sale, dar, la scurt timp, la fel ca toţi ceilalţi ofiţeri care nu au aderat la Diviziile „Tudor Vladimirescu” ori „Horea, Cloşca şi Crişan”, a fost trecut în rezervă.

În anul 1953 a fost reactivat şi încadrat la Şcoala Militară de Marină, ca profesor de navigaţie şi astronomie, în anul 1954 fiind numit şeful catedrei de astronomie nautică, aparate electrice de navigaţie şi hidrometeorologie.

În această perioadă şi-a redactat propriul curs de Astronomie nautică, fiind primul la noi în ţară şi împreuna cu Cpt. cdor. Victor Pavica au elaborat cursul de Navigaţie, uzitate şi astăzi la Academia Navală „Mircea cel Bătrân” din Constanţa.

În anul 1960 a fot trecut din nou în rezervă şi s-a stabilit în Bucureşti, lucrând în cadrul Ministerului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, ca bibliotecar-traducător, iar din anul 1965 până la pensionare în anul 1977, ca inspector şef de port la brevetarea personalului navigant în cadrul Inspectoratului Navigaţiei Civile, fiind cunoscut pentru exigenţa şi profesionalismul său.

A publicat în afara celor două lucrări amintite, Bistreţ – Dolj. Repere istorice (vol. I-II), Bârca-Dolj. Repere istorice, Studii de istorie. Eseuri, Amintiri din război şi prizonierat. Fapte şi oameni, Bistreţ-Dolj. Genealogii şi neamuri şi Bistreţ-Dolj. Documente şi acte, vol. I 1385 – 1956 şi vol. II 1811-1989.

A fost avansat la gradul de contraamiral de flotilă (rtr) in ianuarie 2016.

    Din iubire pentru şcoala în care a învăţat şi mai apoi a predat, domnul Contraamiral de flotilă (rtr) s-a implicat efectiv şi afectiv în realizarea Muzeului Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”.