Turcia a fost de acord să reia discuțiile de lungă durată cu Grecia privind disputele teritoriale complexe, însă calculul său pare concentrat pe câștigurile pe termen scurt în relațiile sale cu Statele Unite și Uniunea Europeană.

După luni de tensiuni bilaterale privind frontierele maritime și drepturile de explorare a gazelor, diplomații turci și greci au programat să reia pe 25 ianuarie discuțiile la Istanbul cu privire la disputele teritoriale de lungă durată în Marea Egee. Întâlnirea va întrerupe o pauză de aproape cinci ani în cadrul discuțiilor, dar perspectiva unei decalări semnificative și a consolidării încrederii pare evazivă. Întâlnirea va marca cea de-a 61-a rundă în așa-numitele discuții exploratorii dintre cei doi vecini cu probleme, inițiate în urmă cu aproape două decenii, în încercarea de a defini și rezolva problema spinoasă a revendicărilor teritoriale din Marea Egee.

Cele două părți au raportat puține progrese de-a lungul anilor, în timp ce disputele – care implică rafturi continentale, limitele spațiului aerian, insulițe cu apartenență în dispută și militarizarea de către  Grecia a insulelor din apropierea țărmurilor Turciei – au devenit și mai complexe de la ultima rundă din martie 2016, pe fondul unei noi pretenții asupra drepturilor de foraj pentru gaze în Mediterana de Est. Ankara a semnat un acord de delimitare maritimă cu Guvernul de Acord Național din Tripoli, cu sediul în Libia, în noiembrie 2019, în timp ce Grecia a încheiat un acord similar cu Egiptul în august. Acordurile acoperă zone suprapuse în estul Mediteranei, ceea ce înseamnă că disputele dintre Turcia și Grecia s-au răspândit dincolo de Marea Egee, devenind o criză regională care implică și alte state riverane. Discuțiile exploratorii au început în 2002, pe fondul unui dezgheț al legăturilor bilaterale, condus de ministrul turc de externe Ismail Cem și omologul său grec, George Papandreou. Procesul a fost volatil, reflectând ascensiunile și coborâșurile legăturilor bilaterale. În timp ce au avut loc peste 30 de runde de discuții în primii trei ani, dialogul a devenit mai puțin frecvent sau a căzut în omisiuni îndelungate în anii următori.

Vara trecută, tensiunile bilaterale au izbucnit în jurul insulei grecești Kastellorizo, foarte aproape de coasta mediteraneeană a Turciei, în timp ce Ankara a trimis o navă de cercetare escortată de nave militare în zona în care Grecia își revendică și drepturile maritime. Deși zona nu face parte din Marea Egee în sine, problema este așteptată să apară în cadrul reuniunii din 25 ianuarie, deoarece drepturile maritime constituie nucleul rândurilor bilaterale din ambele mări. Cele două părți vor analiza modul în care s-au schimbat pozițiile lor în ultimii cinci ani și ce pot negocia în continuare.

Partea greacă dorește să limiteze discuția la demarcarea zonelor maritime, în timp ce Turcia dorește să aducă în evidență și statutul insulelor din estul Mării Egee, precum și al insulelor pe care le descrie ca fiind „proprietate nedeterminată”. Ședința – care va fi prezidată de vice ministrul de externe Sedat Onal și de veteranul diplomat grec Pavlos Apostolidis – este puțin probabil să producă o rezolvare pe termen scurt. Totuși, Ankara a fost de acord să reia discuțiile, chiar dacă a părut îndreptată spre “încordarea mușchilor” și diplomația coercitivă cu Grecia până de curând.

Ce se ascunde în spatele schimbării? Motivele trebuie să aibă legătură mai mult cu factorii externi decât cu schimbarea politicii din Ankara. Principalul factor extern este schimbarea gărzii la Casa Albă. Plecarea a președintelui Donald Trump va priva Ankara de asistentul său principal la Washington în ultimii patru ani. Administrația președintelui ales al SUA, Joe Biden, se pare că va fi mai puțin îngăduitoare față de Ankara, dar este așteaptă o abordare de pe poziții mai dure în relația cu Uniunea Europeană. Decizia Ankarei de a relua discuțiile cu Grecia răsună ca un mesaj adresat administrației Biden și UE înainte de summit-urile critice ale NATO și UE.

La summitul NATO din 17 februarie de la Bruxelles, Biden și liderii UE sunt așteptați să discute deciziile comune privind Turcia. Prin urmare, Turcia dorește să manifeste un angajament față de diplomație cu Grecia înainte de summit, chiar dacă se așteaptă puțin de la discuții. Ankara este plină de discuții despre eforturi intense de a aranja o întâlnire între Erdogan și Biden la marginea summit-ului. Erdogan ar fi făcut mai multe încercări pentru un apel telefonic cu Biden în ultima lună, dar fără succes până acum. Dacă Biden se va întâlni în cele din urmă cu Erdogan la Bruxelles va fi un semn important al modului în care continuă relațiile turco-americane în lunile următoare.

O altă etapă importantă pentru Ankara este summitul UE din martie. Summitul blocului din decembrie s-a încheiat cu o decizie de a amâna discuțiile cu privire la posibilele sancțiuni împotriva Turciei în legătură cu „activitățile sale de foraj neautorizate în estul Mediteranei” la summit-ul din martie. „UE va încerca să se coordoneze cu SUA în chestiuni legate de Turcia și situația din estul Mediteranei”, precizează o declarație a Consiliului European. Ankara dorește să arate că favorizează dezescaladarea atât la masa de negocieri, cât și la fața locului. Nava de cercetare seismică Oruc Reis, care a cercetat apele Mediteranei pentru a găsi gaze pe tot parcursul verii, este ancorată în Golful Antalya până pe 15 iunie. Reluarea discuțiilor cu Grecia a enervat profund centrele naționaliste ale Turciei, inclusiv amiralii și generalii suspicioși față de Occident. Ei consideră că discuțiile sunt în van sau un truc diplomatic pentru a distrage atenția Turciei în timp ce Grecia se consolidează. Amiralul în retragere Cem Gurdeniz – creditat ca arhitect al conceptului Blue Homeland, care pledează pentru extinderea geopolitică a Turciei și protecția agresivă a intereselor sale maritime – consideră că Ministerul de Externe a fost prea blând în discuțiile exploratorii și că reluarea lor pune în pericol principiile Blue Homeland.

În comentariile adresate presei săptămâna aceasta, Gurdeniz a spus că Turcia se apropie de o intersecție geopolitică în care trebuie să decidă dacă va continua alinierea la blocul de securitate occidental din estul Mediteranei și Marea Egee sau va opta pentru strategii independente pentru a-și proteja interesele. El a criticat guvernul pentru că s-a dat înapoi de la atitudinea sa dură în rând cu Grecia, adăugând: „Nu puteți gestiona geopolitica Turciei cu un astfel de zigzag”. În concluzie, decizia Ankarei de a relua discuțiile cu Grecia pare a fi un gest de a câștiga o favoare pentru noua administrație Biden și a UE. Același lucru se poate spune și pentru Atena.