Forumul Securității Maritime are plăcerea de a vă pune la dispoziție un produs, sub forma unui newsletter, prin care vă prezentăm cele mai relevante evenimente și informații referitoare problematica domeniului naval, cu preponderență cele legate de securitatea maritima dar și alte domenii conexe. Fiind un buletin lunar, acesta dorește să prezinte o evaluare clară și concisă a celor mai recente și relevante știri despre spațiul menționat, cu trimiteri la sursele de informare. Sperăm că acest newsletter se va dovedi a fi o sursă utilă pentru dumneavoastră, oferind o perspectivă cuprinzătoare despre contextul complicat al domeniului, atât pentru specialiști, cât și pentru oricine este interesat de dinamica evenimentelor din domeniu securității maritime.
CUPRINS
- Relații Internaționale Maritime
- Tehnică și tehnologii maritime
- Științe Militare
- Studii de Securitate Maritimă
Relații Internaționale Maritime
- Conflictul ruso-ucrainean, ce se întâmplă în Marea Neagră
Rusia anunță că a lansat în premieră rachete Kalibr de pe un submarin din Marea Neagră către ținte din Ucraina
Rusia a utilizat un submarin diesel în Marea Neagră pentru a lovi ţinte militare ucrainene cu rachete de croazieră de tip Kalibr, 29 APR, aceasta fiind prima oară când Moscova anunţă folosirea submarinelor sale pentru a lovi teritoriul ucrainean, notează Agerpres, care citează Reuters şi EFE.
Este prima oară de la începutul invaziei ruse din Ucraina când Ministerul rus al Apărării informează despre recurgerea la lovituri de pe submarin împotriva unor obiective ucrainene, a transmis vineri agenţia de presă Interfax.
Comentariu:
Lansarea rachetelor de tip Kalibr de pe submarine are mai mult caracter propagandistic în condițiile în care sunt numeroase platforme în Marea Neagră care pot executa astfel de misiuni. Este mult mai interesant de urmărit dacă Federația Rusă mai are suficiente rachete pentru a susține campania din Ucraina.
Pierderi semnificative ale marinei ruse în războiul din Ucraina, până în prezent
Marina rusă are un avantaj numeric masiv față de inamicul lor ucrainean. Cu toate acestea, au suferit o serie de pierderi, unele majore și altele minore. Toate sunt semnificative.
22 MAR – Forțele ucrainene au lovi o nava de mici dimensiuni cu o rachetă antitanc. Nava a fost identificată, ca fiind din clasa Raptor. Acestea sunt bărci de asalt mici folosite de forțele ruse. Sunt similare cu designul suedez CB-90.
24 MAR – o navă de desant din clasa Aligator a fost aruncată în aer în portul Berdyansk. Modul exact de atac rămâne neclar. O teorie importantă este că Ucraina a lansat o rachetă balistică OTR-21 Tochka. Lanțul de explozii a fost dramatic, iar nava s-a scufundat la cheu. Două nave de debarcare din clasa Ropucha care se aflau la cheu, în apropiere au fost, de asemenea, avariate, dar au reușit sa prăsească portul.
13 APR – Fără îndoială, cea mai simbolică și relevantă pierdere din punct de vedere strategic, a fost crucișătorul Clasa Slava Moskva. Conform celor comunicate de Ucraina, nava a fost lovită de două rachete Neptune, iar Federația Rusă a declarat un incendiu la bord, nava a fost scufundată pe timpul remorcajului în ziua următoare.
Comentariu:
În ciuda acestor pierderi, care la prima vedere pot fi considerate semnificative, marina rusă controlează partea de nord a Mări Negre, mai puțin zona de litoral din apropierea teritoriului încă controlat de ucraineni. Federația Rusă a obținut un obiectiv strategic important, reprezentat de blocarea traficului navelor comerciale către Ucraina. Atacurile asupra unor nave comerciale la începutul războiului, avertismentele puternice și patrularea activă au determinat instituirea unei blocade maritime asupra Ucrainei, blocând în acest fel importurile și exporturile pe mare.
Insula Șerpilor – punct de importanță strategică pentru zona de vest a Mării Negre sau obiectul unui război inutil ruso-ucrainean
Una dintre primele mișcări ale Rusiei în invazia sa din Ucraina a fost capturarea Insulei Șerpilor. Două luni mai târziu, se luptă cu disperare să păstreze insula. Acesta este un semn al slăbirii dominației lor asupra zonelor din apropierea litoralului ucrainean al Mării Negre.
În prezent, concomitent cu eșecul ofensivei Rusiei spre vest din Crimeea, Insula Șerpilor este un avanpost izolat, fiind singurul teritoriu deținut de ruși la vest de Crimeea. Și este din ce în ce mai greu de apărat.
După scufundarea crucișătorului Moskva care asigura apărarea antiaeriană a zonei de nord a Mării Negre și în special a Insulei Șerpilor, prima mișcare majoră a Ucrainei pare să fi fost eliminarea apărării antiaeriene de pe insulă printr-o lovitură cu dronă. Un sistem puternic de rachete SA-15 Tor a asigurat apărarea antiaeriană locală, cel puțin în teorie. Înlăturarea acestui sistem a permis dronelor TB2 ale Marinei Ucrainene să acționeze mai intens în regiune, iar primele succese nu au întârziat să apară.
01 MAI – Armata ucraineană a anunţat că a lansat atacuri repetate, cu rachete asupra Insulei Şerpilor din Marea Neagră, ocupată de trupele ruse la puţin timp după declanşarea invaziei asupra Ucrainei pe 24 februarie.
Mai multe sisteme antiaeriene şi o unitate de comunicaţii au fost distruse în aceste atacuri, afirmă Comandamentul Sud al armatei ucrainene. Acesta mai susţine că 42 de soldaţi ruşi au fost ucişi în raidurile cu rachete asupra Insulei Şerpilor.
Nici atacul şi nici victimele menţionate de partea ucraineană nu pot fi verificate din surse independente. Rusia nu a reacţionat deocamdată faţă de aceste relatări.
02 MAI – Lovirea a două șalupe de asalt clasa „Rapator” lângă insula Șerpilor, atacul a fost executat cu drone tip TB2. Acest tip de șalupe blindate, intrate recent în dotarea forțelor ruse, sunt dotate cu mitraliere grele și pot transporta până la 20 de pușcași marini. Aceste ambarcațiuni sunt folosite pentru patrulare și pentru asalt amfibiu.
06 MAI – Lângă Insula Şerpilor, o fregată rusească ar fi fost lovită de o rachetă Neptun
O fregată rusă, „Amiral Makarov” Proiect 11356/ „Amiral Grigorovici” care se află în serviciul Flotei ruse de la Marea Neagră, a fost cuprinsă de flăcări, în timp ce naviga în apropiere de Insula Şerpilor. Acest lucru a fost raportat în urmă cu câteva minute de mai multe publicaţii mass-media ucrainene care susţin că fregata rusă a fost lovită de armata ucraineană cu o rachetă anti-navă Neptun, aşa cum s-a întâmplat luna trecută în cazul crucişătorului Moskva.
Fregata este o navă de 125 de metri cu un deplasament de aproximativ 4.000 de tone. Echipajul este format din 200 de oameni, inclusiv 18 ofițeri. Fregata este echipată, printre altele, cu instalația de lansare a 8 rachete Kalibr.
În raportul zilnic din această dimineaţă al Marelui Stat Major al Forțelor Armate ale Ucrainei privind pierderile înregistrate în Ucraina de armata Federației Ruse, s-a raportat fără prea multe detalii despre distrugerea unei alte nave/ambarcațiuni rusești.
Ministerul Apărării al Federației Ruse nu a raportat nimic despre incident. De asemenea, nu există nicio confirmare din partea altor surse oficiale.
07 – MAI, Rusia a încercat să transporte pe insulă un sistem de rachete SA-15. O dronă TB2 a lovit nava de debarcare din clasa Serna Pr.11770. Atacul a fost devastator, iar epava a blocat zona de debarcare.
Cu apărarea antiaeriană degradată, garnizoana rusă a fost supusă unor lovituri aeriene succesive ale dronelor și avioanelor de luptă. În curând, majoritatea clădirilor de pe insulă au fost lovite.
În aceeași zi, Forțele Aeriene Ucrainene au încercat să execute un raid pe insulă. Elicopterele de transport ucrainene Mi-8 și șalupa de desant Stanislav acoperită de UAV-uri și avioane de vânătoare ar fi ajuns pe țărmurile insulei. Potrivit rapoartelor, în operațiune au fost implicate cel puțin două aeronave Su-24 și două Su-27, precum și alte două nave de luptă mai mici. În momentul ajungerii la insulă, forțele ucrainene au fost lovite de nave și aeronave rusești. Potrivit Ministerului Rusiei, un bombardier ucrainean Su-24, un avion de luptă Su-27, trei elicoptere Mi-8 cu trupe de desant și două vehicule aeriene fără pilot Bayraktar-TB2 au fost doborâte deasupra insulei. Șalupa de asalt amfibie ucraineană Stanislav a fost și ea distrusă. Celelalte forțe ucrainene s-au retras.
08 – MAI, încă două șalupe de asalt clasa „Rapator” au fost lovite cu drone tip TB2 , împreună cu un elicopter care debarca trupe pe insulă.
09 – MAI, Reprezentantul oficial al Ministerului rus al Apărării, general maior Igor Konashenkov, a informat, că, în ultimele 24 de ore, trupele ruse au doborât, în apropierea Insulei Șerpilor, trei drone ucrainene, între care două de tip Bayraktar TB2.
Potrivit datelor comunicate de reprezentanții rușii, în perioada 02-08 mai, în zona Insulei Șerpilor, au fost distruse mai multe mijloace aeriene și navale ucrainene, între care: patru bombardiere Su-24, un avion de vânătoare Su-27, trei elicoptere Mi-8 cu desant la bord, un elicopter de atac Mi-24, opt drone Bayraktar TB2, o vedetă de desant Proiect 58181, clasa Kentavr (cu desant la bord) și nava de pază maritimă Grigori Kuropyatnikov (BG 50), Proiect 1241.2, clasa Molnya. După cum se poate constata, Ucraina a pierdut în zona Insulei Șerpilor 10 din cele aproximativ 60 de drone Bayraktar TB2, pe care partea rusă susține că le-a distrus de la începutul conflictului.
În ultima perioadă, a crescut și interesul manifestat de mijloacele de cercetare occidentale pentru partea de vest a Mării Negre în general și pentru zona Insulei Șerpilor în special. Astfel, în fiecare zi, în zona de litoral a României și deasupra apelor neutre din vestul Mării Negre se află drone și avioane de cercetare ale unor state membre NATO, în special din SUA și Marea Britanie, dar și din Franța, Italia sau Turcia.
De exemplu, în zona Deltei Dunării, îndeplinește misiuni zilnice un avion de luptă antisubmarin de tip P-8A Poseidon aparținând Forțelor Navale ale SUA. Pe 09 mai, acesta a evoluat la aproximativ 50 de kilometri de Insula Șerpilor.
Trebuie remarcat faptul că, cel puțin SUA și Marea Britanie au recunoscut că informațiile culese din zona Mării Negre sunt transmise și părții ucrainene, care le coroborează cu datele proprii și le folosește împotriva forțelor ruse.
12 MAI – O altă navă rusă „Vsevolod Bobrov” (nava logistică, Proiect 23120), a fost grav avariată în Marea Neagră. Incidentul ar fi avut loc în timp ce nava se îndrepta către Insula Șerpilor. Potrivit informaţiilor publicate în exclusivitate de postul de televiziune ucrainean Canalul 24TV, la bordul navei a izbucnit un incendiu puternic, iar rușii au fost nevoiţi să facă cale întoarsă in portul Sevastopol.
14 MAI – Rusia a desfăşurat în Insula Şerpilor sisteme de apărare antiaeriană de tipul „Tor-M2” şi „Panţîr”, a declarat vineri purtătorul de cuvânt al Direcţiei principale de informaţii al Ministerului ucrainean al Apărării (GUR), Vadim Skibiţki, citat de agenţia de presă Unian, potrivit Agerpres. „Evaluarea noastră fără echivoc este că Insula Şerpilor reprezintă un obiectiv strategic care va fi utilizat de Federaţia Rusă pentru a controla întreaga parte de nord-vest a Mării Negre”, a spus el.
Comentariu:
Rusia pare hotărâtă să păstreze insula, chiar și cu un cost ridicat de trupe și echipamente având în vedere importanța acesteia. Poate asigura supravegherea nordului Marii Negre și a obiectivelor de la litoral, poate reprezenta o bază pentru lansarea unui desant amfibiu, de asemenea poate fi importantă în orice acord de pace, eventual ca monedă de schimb. Nu este lipsit de interes faptul că apărarea insulei ar putea deveni simbolică, la fel ca rezistența ucraineană de la Mariopol.
Încă nu este clar dacă Ucraina încercă să recucerească insula. Din punct de vedere emoțional, poate exista o motivație puternică pentru a face acest lucru. Și ar putea avea sens politic și strategic. Dar dacă se va întâmpla, situația ar putea fi inversată, Rusia fiind liberă să execute lovituri, iar insula este în esență de neapărat fără apărare aeriană eficientă. Și până acum nici una dintre părți nu pare că ar putea realiza asta.
De asemenea se poate observa o schimbare în modul de acțiune al forțelor amfibii ale Marinei Ruse în Marea Neagră. Acestea nu au mai acționat, în ultimele săptămâni, în jurul insulei Șerpilor, în condițiile în care, în primele două luni ale războiului, una sau două nave de debarcare din clasa Ropucha au fost observate frecvent în apropierea insulei. Au fost văzute în schimb, ambarcațiuni de asalt din clasa Raptor și nave de debarcare mai mici din clasa Dyugon și Serna.
Lovirea obiectivelor aflate pe Insula Șerpilor are ca obiectiv principal reducerea capacităților de cercetare al Forțelor Rusiei și în condițiile unei slabe apărări antiaeriene transmiterea mesajului că teritoriul nu aparține Rusiei.
Pe de altă parte distrugerea celor două șalupe subliniază, încă o dată, previzibilitatea acțiunilor forțelor rusești. După lovirea insulei era de așteptat ca Rusia să trimită nave pentru evacuarea răniților, înlocuirea personalului și transportul echipamentului necesar reparațiilor sau înlocuirii sistemelor distruse.
Astfel ucrainenii au așteptat sosirea acestor nave și au executat un atac care putea fi anticipat și prevenit de către forțele rusești.
Dacă informaţiile despre lovirea fregatei „Amiral Makarov” cu rachete anti-navă Neptun se vor confirma, înseamnă că armata rusă a pierdut o altă navă care ar putea fi folosită pentru atacuri cu rachete asupra Ucrainei.
Este demn de subliniat faptul că, deși are un teritoriu minuscul, Insula Șerpilor reprezintă un punct strategic pentru partea de vest a Mării Negre, putând să contribuie în mod decisiv la controlul acestei zone. În pofida acestui lucru, în această perioadă de conflict, nici Rusia și nici Ucraina nu ar trebui să încerce să controleze și să disloce trupe pe Insula Șerpilor, ținând cont de faptul că acestea nu pot fi în siguranță. Pe de o parte, insula se află în bătaia artileriei și rachetelor ucrainene, iar pe de altă parte Flota rusă din Marea Neagră dispune de mijloacele necesare pentru a distruge adversarul în această zonă. Așadar, confruntările actuale pentru controlul Insulei Șerpilor pot fi apreciate ca fiind fără sens, iar importanța zonei nu justifică pierderile niciuneia dintre părți. Va conta numai cine va controla insula la sfârșitul războiului.
(Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Raptor-class_patrol_boat)
(Sursa: https://www.navalnews.com/naval-news/2022/05/russian-serna-class-lcu-becomes-the-new-victim-of-tb2-drone/)
(Sursa:https://www.navalnews.com/naval-news/2022/05/watch-ukrainian-tb2-striking-two-russian-raptor-assault-boats/)
(Sursa:https://euroweeklynews.com/2022/05/13/breaking-news-russian-logistics-ship-vsevolod-bobrov-catches-fire-at-sea/)
(Sursa:https://www.defenseromania.ro/ucraina-va-lupta-pentru-insula-serpilor-seful-serviciului-de-informatii-al-armatei-cine-controleaza-insula-poate-bloca-deplasarea-spre-sud_616414.html)
Flota rusă din Marea Neagră folosește delfini special instruiți pentru protejarea bazei navale de la Sevastopol
După cum a anunțat USNI News, Flota rusă din Marea Neagră (FRMN) a amplasat două țarcuri pentru delfini la intrarea în Golful Sevastopol, chiar în interiorul digului de protecție a zonei golfului. Potrivit analizei unor imagini din satelit, acestea au fost mutate acolo în luna februarie, în jurul perioadei de declanșare a invaziei în Ucraina.
La Sevastopol se află dislocată baza navală principală a FRMN. Delfinii ar putea îndeplini misiuni împotriva scafandrilor străini, un rol tradițional atribuit mamiferelor marine atât în SUA, cât și în Rusia, unde acestea au fost antrenate special. Datorită acestui lucru, forțele ucrainene pentru operațiuni speciale ar putea fi împiedicate să se infiltreze în port pe sub apă, în scopul sabotării navelor de război.
Rusia antrenează de multă vreme delfini în scopuri militare, folosindu-i pentru a recupera obiecte sau pentru a-i descuraja pe scafandrii inamici.
În timpul războiului rece, atât SUA, cât și Uniunea Sovietică au dezvoltat utilizarea delfinilor, a căror capacitate de ecolocație le poate permite să detecteze obiecte subacvatice precum minele.
Statele Unite au cheltuit cel puțin 28 de milioane de dolari pentru întreținerea propriilor trupe de delfini și lei de mare care pot fi, de asemenea, antrenați pentru a putea ajuta în conflicte.
NATO nu intenţionează să rămână în afara Mării Negre pentru mult timp (comandantul Comandamentului Maritim Aliat)
Comandantul Comandamentului Maritim Aliat (MARCOM), viceamiralul Keith Blount, care se află vizită oficială în Bulgaria, a vizitat oraşul Varna, unde s-a întâlnit cu comandantul Forţelor Navale, contraamiralul Kiril Mihailov. În cadrul întrevederii, discuţiile se concentrează pe securitatea în Marea Neagră. Potrivit contraamiralului Mihailov, urmează o vizită la Elementul de Coordonare Navală de la baza din Varna. „NATO nu intenţionează să rămână mult timp în afara Mării Negre. Solidaritatea în aceste vremuri dificile este importantă şi doresc să vă asigur că NATO rămâne angajată faţă de Marea Neagră şi regiune”, a declarat Blunt.
Comandantul Comandamentului Maritim Aliat şi-a exprimat satisfacţia cu privire la capacităţile şi posibilităţile Forţelor navale din Bulgaria, România şi Turcia. Blunt a adăugat că revizuirea planurilor NATO se face zilnic, în funcţie de situaţie. „Dispunem de submarine, nave şi avioane şi le adaptăm zilnic programul şi schema de manevrare”,
Exerciții organizate de Forțele pentru Operații Speciale
În perioada 2-13 mai, în facilități de instruire ale Armatei României şi în zone din vecinătatea localităților Târgu Mureș, Sângiorgiu de Mureș, Reghin, Lunca de Sus, Jigodin, Comănești, Mangalia, Mihail Kogălniceanu și Cincu se vor desfășura exerciții multinaționale specifice Forțelor pentru Operații Speciale.
Exercițiul Trojan Footprint 22 este planificat și coordonat de Comandamentul Statelor Unite pentru Operaţii Speciale în Europa (SOCEUR) și va oferi unităților implicate ocazia de a testa şi demonstra tactici, tehnici şi proceduri de tip „multi-domain” ce implică seturi de competenţe profesionale caracteristice militarilor din Forţele pentru Operații Speciale terestre, aeriene şi navale. Trojan Footprint 22 se desfășoară simultan în Bulgaria, Croația, Estonia, Georgia, Germania, Grecia, Letonia, Lituania, Muntenegru, Polonia, Slovacia, Slovenia, Ungaria și România.
Timp de două săptămâni, peste 700 de militari români, cu aproximativ 100 de mijloace tehnice terestre, aeriene și navale, împreună cu circa 100 de militari străini din țări aliate sau partenere (Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Turcia și Ungaria) se vor antrena pe baza unui scenariu fictiv, dar adaptat posibilelor amenințări operaționale, în cadrul unor structuri de nivel operativ și tactic, în format multinațional și interinstituțional.
- Conflictul ruso-ucrainean, ce se întâmplă în afara Mării Neagre
Prezența navelor de război rusești în Marea Mediterană începând cu 10 mai 2022
Grupul de monitorizare al Institutului de Studii Strategice al Mării Negre – Turcia
Începând cu 10 mai 2022, același grup naval este prezent în Marea Mediterană ca și pe 7 februarie 2022 – adică nu au avut loc modificări în ultimele 3 luni. Există 13 nave și 5 nave de sprijin ale celor patru flote rusești, inclusiv 9 nave cu rachete de atac.
Această situație este o consecință a deciziei Turciei, care a fost anunțată la 27 februarie 2022, de a interzice trecerea prin strâmtori a oricăror nave de război, inclusiv a navelor din țările NATO care nu fac parte din Marea Neagră (merită să reamintim că Turcia este membru NATO).
Principalele implicații pentru navele de război rusești:
- Turcia a refuzat să permită Rusiei să trimită 4 (patru) nave cu rachete din flote diferite în Marea Neagră. Acest lucru a făcut imposibilă crearea în Marea Neagră a unui grup suficient de mare de nave de suprafață de atac pentru sprijinirea cu foc a acțiunilor asupra litoralului..
Este destul de corect să presupunem că aceasta (cel puțin deocamdată) a vizat și fregata, corveta și două submarine ale Flotei Ruse de la Marea Neagră, care sunt înarmate cu rachete de croazieră Kalibr și se află în Marea Mediterană, a căror întoarcere la bazele lor ar putea teoretic să fie folosit de Rusia ca argument.
- Înainte de războiul Rusiei împotriva Ucrainei, care a început la 24 februarie 2022, transportul de echipamente militare și alte provizii pentru contingentul militar rus în Siria și baza navală rusă din portul sirian Tartus, precum și rotația militarilor, au fost efectuate cu ajutorul unor nave mari amfibii ale Flotei Mării Negre – așa-numitul „Expres sirian”. Până la 24 februarie 2022, Rusia și-a redislocat toate navele amfibii din Marea Mediterană în Marea Neagră și, de atunci, nu au existat marșuri ale navelor amfibii din Marea Neagră la Tartus.
Mai mult, la 23 aprilie 2022, Turcia a anunțat închiderea spațiului aerian pentru aeronavele militare și civile ruse cu destinația Siria.
Pe 10 mai 2022, Federația Rusă avea dislocate în Marea Mediterană 13 nave și 5 nave de sprijin ale celor patru flote rusești, inclusiv 9 nave cu rachete de atac: crucișătoarele – Varyag și Marshal Ustinov, fregatele – Admiral Kasatonov, Admiral Grigorovich (are baza permanentă in Marea Neagră), nave antisubmarin – Admiral Tributs, Vice-Admiral Kulakov, corveta – Orekhovo Zuevo, submarinele – Novorossiysk și Krasnodar (ambe au baza permanentă in Marea Neagră).
Comentariu:
Prezența îndelungată a unui grup naval neobişnuit de mare al Federaţiei Ruse în Marea Mediterană necesită o cantitate destul de mare de diferite tipuri de provizii. Lipsa oportunității tradiționale pentru Federația Rusă de a folosi navele amfibii în astfel de scopuri este destul de critică. În acest sens, se poate presupune că Federația Rusă va intensifica transportul prin strâmtorile Turciei către baza navală din Tartus, folosind nave civile deținute și/sau operate de companii afiliate Ministerului Apărării al Federației Ruse.
În plus, se poate prevedea că Rusia nu va abandona încercările de a schimba poziția Turciei privind interzicerea folosirii strâmtorilor de către navele rusești, sub pretextul de a se întoarce la bazele lor de origine.
(Sursa: https://www.blackseanews.net/en/read/189129)
Rusia efectuează manevre navale în Mările Mediterană şi Barenţ / Submarinele nucleare ruse „Vepr” şi „Kazan” au exersat lansări virtuale de torpile
Crucişător rus purtător de rachete ‘Mareşal Ustinov’ şi nava antisubmarin ‘Amiral Tribuţ’ au efectuat operaţiuni de salvare în Marea Mediterană, în timp ce submarinele nucleare ruse ”Vepr” şi ”Kazan” au realizat manevre cu lansări virtuale de torpile în Marea Barenţ, transmite joi EFE, care citează Flota de Nord a forţelor navale ruse, potrivit Agerpres.
În timpul exerciţiului s-a exersat salvarea echipajului de pe navă naufragiată, inclusiv acţiunea comună a marinarilor de a salva persoanele de la suprafaţa apei şi a le oferi îngrijire militară pe navă.
EFE aminteşte că un escadron rus, cu până la 15 nave de război şi de sprijin logistic, operează permanent în Marea Mediterană. Fregatele ruse, precum şi submarinele diesel din flota permanentă a forţelor navale ruse în Mediterană, au participat la atacuri în Siria, cu lansări de rachete Kalibr.
Totodată, submarinele nucleare ruse ”Vepr” şi ”Kazan” au realizat manevre cu lansări virtuale de torpile în Marea Barenţ.
Tehnică și tehnologii maritime
- Dîncu, despre termenul pentru achiziţia de corvete: Ni s-a cerut o nouă amânare, pentru că asocierea dintre Naval Group şi Şantierul Naval s-a mai prelungit
Ministrul Apărării, Vasile Dîncu a anunţat, vineri, despre termenul pentru achiziţia de corvete, care s-a amânat de mai multe ori, că li s-a cerut ieri o nouă amânare, pentru că această asociere dintre Naval Group şi Şantierul Naval Constanţa s-a mai prelungit cu câteva luni până în luna septembrie.
Ni s-a cerut ieri o nouă amânare, pentru că această asociere dintre Naval Group şi Şantierul Naval Constanţa s-a mai prelungit cu câteva luni până în septembrie şi vin cu o nouă ofertă şi evident că acum îi mai păsuim un pic, pentru că am văzut că s-au înţeles şi au început să lucreze cu o ofertă care să corespundă exact cererii”, a spus ministrul. Vasile Dîncu a precizat că amânarea este de două, trei luni.
Ministrul Apărării spunea recent, referindu-se la programul de corvete, că negocierea este „pe ultimii metri” şi că aşteaptă răspunsul din partea asocierii Naval Group – Şantierul Naval Constanţa, cea care a câştigat licitaţia.
El menţiona că la finalul lunii aprilie, cel mai probabil, va fi luată o decizie finală în acest sens.
Comentariu:
În acest moment toate programele de înzestrare a Forțelor Navale ale României sunt blocate de peste patru ani și nu se pot iniția ale programe până nu este deblocat „Programul Corveta multifuncțională”.
Întârzierile suferite de acest program si cu altele, au făcut ca în acest moment, când situația de la Marea Neagră se degradează pe zi ce trece, Forțele Navale ale României să nu poată răspunde cu capabilități adaptate provocărilor de securitate, practic războiul ne-a prins total nepregătiţi, fără nicio navă nouă din cauza acestor amânări şi tergiversări ale politicienilor, situație care se pare ca se prelungește. Cu tot respectul sper că politicienii noștri vor lua o decizie până nu este prea târziu, iar controlul total al Federației Ruse asupra litoralului Marii Negre va forța România să nu mai aibă interese la Marea Neagră.
Științe Militare
- Războiul ruso-ucrainean pe mare: retrospectivă și perspectivă
Comentariu: B.J. ARMSTRONG
Invazia rusă a Ucrainei pare, la prima vedere, a fi doar un război terestru. Ziarele prezintă fotografii ale tancurilor arse, iar la televizor și online auzim despre granița cu Belarus și convoaiele de camioane și ascultăm comentariile experților militari. Dar acesta este și un război naval.
Luptele au avut loc atât în jurul capitalei Kiev, dar și pe litoral, dar mai ales pentru controlul orașelor-port importante. În timp ce explicația rusă pentru o nouă acțiune în est se concentrează pe populația vorbitoare de limbă rusă și pe expansiunea teritorială, există și un al doilea motiv mai important din punct de vedere strategic: dorința asigurării unei legături terestre, securizate, spre Crimeea, care ar reduce vulnerabilitatea bazei navale ruse de la Sevastopol. Atunci când examinăm aspectele navale ale războiului, merită luate în considerare trei puncte de analiză: în primul rând, natura confruntării pe mare și existența acesteia în afara conflictului terestru și într-un mediu diferit care necesită înțeles; în al doilea rând, modul în care marina rusă a urmărit elementele de bază ale strategiei navale reflectă relevanța lor continuă în acest secol; și în al treilea rând, modul în care Ucraina s-a adaptat la conflict și modul în care ar putea face ajustări viitoare, toate aceste aspecte necesită înțelegerea istoriei conflictelor navale, dar mai ales formarea unei gândiri creative despre viitorul acestui domeniu.
Neînțelegerea importanței mării în teorie și în practică
În urmă cu peste un deceniu, Butch Brakenel și James Kraska au scris că „Statele Unite suferă de un fel de „orbire a mării” – o incapacitate de a aprecia rolul central pe care oceanele și puterea navală l-au jucat în asigurarea securității noastre strategice și a prosperității economice”. Cea mai mare parte a utilizării „orbirii mării” a tins să fie metaforică sau concentrată pe marile legături economice și de securitate dintre națiuni și mare. Cu toate acestea, în războiul ruso-ucrainean, Statele Unite se confruntă cu „orbirea mării” într-un sens literal.
Pe măsură ce diverși observatori parcurg rețelele de socializare în căutarea informațiilor „open-source” despre război, ni se prezintă o multitudine de informații pe care le evaluăm apoi pentru valabilitate și utilitate. Cu toate acestea, foarte puțin se concentrează asupra acțiunilor pe mare.
Excepțiile, cum ar fi stadiul final al acțiunilor de pe Insula Șerpilor sau scufundarea unui LST din clasa Alligator rus în portul Berdyansk, dovedesc regula. Rapoartele privind evenimentele legate de scufundarea crucișătorului Moskva ilustrează și acest de asemenea acest aspect. Acestea s-au bazat pe retransmiterea dialogului părților prin comunicate de presă sau rapoarte ale presei online, în locul de imagini, video sau informații de la fața locului, care nu au început să vină decât după fapt.
Informațiile cu adevărat relevante necesită mai mult decât o imagine comercială prin satelit sau capturi de ecran de pe transponderele maritime. Acestea implică interceptări electronice, radar, sonar și eforturi elaborate de analiză. Toate aceste realități înseamnă că, în timp ce forțele navale ale NATO și marina rusă își produc în mod activ propria situație maritimă, majoritatea dintre noi suntem lăsați în întuneric în legătură cu conflictul pe mare.
Dar faptul că postările de pe Twitter și de pe Instagram nu sunt pline de știri privind situația maritimă nu înseamnă că nu se întâmplă nimic. Este important să ne amintim că orice război care are loc într-un teritoriu de coastă (și multe care au loc pe teritoriul fără ieșire la mare) au elemente navale. Invazia rusă și apărarea Ucrainei nu fac excepție, indiferent de lipsa noastră de informații privind acțiunile pe mare.
Retrospectiv: Strategia navală în acțiune
Strategia navală poate fi descrisă într-un mod clar, începe cu nevoia de a stabili controlul mării, apoi este important să se determine ce se poate face cu controlul mării.
Stabilirea controlului mării nu trebuie să fie globală sau chiar regională, ci ar putea fi pur și simplu locală în cadrul zonei de operațiuni. Există două modalități principale de a stabili controlul. Primul este de a nimici marina adversarului sau navele de luptă principale. Scufundând navele inamicului, îi împiedici să iți poată interzice folosirea mării. Dar există o a doua modalitate de a stabili controlul, și anume de a determina adversarul să nu folosească navele pe mare. Fie prin blocadă, fie prin lovituri care le scufundă sau le limitează mobilitatea în timp ce se află încă în port, acest lucru poate fi la fel de eficient.
Folosirea controlului mării odată realizat se face, în general, în trei moduri: blocada, bombardament, sau punerea forțelor pe litoral prin acțiuni amfibii. Acest efort de a stabili controlul mării, și apoi să il folosim, ne poate oferi o modalitate bună de a privi operațiunile navale rusești în prima fază a războiului actual.
Realizarea controlului mării a fost urmată rapid de utilizarea Mării Azov și a Mării Negre pentru operațiunile care au afectat evenimentele de pe uscat. Marea Azov a fost închisă, iar porturile ucrainene au fost blocate, interzicând astfel atât traficul militar, cât și cel comercial. Marina rusă a folosit Marea Azov pentru a consolida operațiunile de la litoral și a contribuit la atacul în curs de desfășurare asupra Mariupolului. Și flota Mării Negre a lansat sute de rachete într-un bombardament amplu care a contribuit la ambele efecte tactice.
Scufundarea navei amfibii din clasa Alligator, în timp ce ea se afla la un debarcader din portul Berdyansk nu a determinat împiedicarea aprovizionării forțelor terestre ruse de pe mare, iar scufundarea crucișătorului „Moskva” nu a dus la reducerea numărului atacurilor cu rachete a obiectivelor de pe litoral.
În aceste condiții, indiferent de legitimitatea agresiunii ruse, de legalitatea operațiunilor maritime, prin prisma strategiei navale și în comparație dramatică cu eșecurile armatei ruse, marina rusă și-a făcut treaba în mod eficient.
Perspectivă: Controlul mării și contestarea controlului mării
Dar trebuie avut în vedere că succesul relativ al rușilor pe mare nu înseamnă că strategia lor navală este completă. Realitățile războiului, interacțiunile umane și contextul schimbător al conflictului într-un spațiu internațional, toate înseamnă că execuția cu succes a strategiei unei marine poate duce la schimbări rapide a situației existente, cel mai adesea, determinate de schimbarea modului de acțiune a inamicului.
Problema cu controlul mării este că, deși în mod ideal ar fi complet și cel puțin aplicabil la nivel regional, nu este niciodată atins în totalitate. Alfred Thayer Mahan și Julian Corbett au fost clari în acest sens în lucrările lor. Ei au explicat că, în timp ce forțele navale și strategii navali au avut dreptate să aspire la o stabilire completă sau totală a controlului mării, acest lucru nu s-ar întâmpla aproape niciodată în realitate. În cazul particular al unei națiuni de coastă care luptă cu o flotă expediționară pe țărmurile sale, o țară precum Ucraina nu trebuie să stabilească controlul mării pentru ea însăși, trebuie doar să îl refuze inamicului.
În ciuda reputației sale de a fi concentrat exclusiv asupra navelor de luptă, Mahan a scris pe larg despre necesitatea unei apărări solide de coastă ca misiune comună a armatei și marinei, ca parte a strategiei navale a oricărei națiuni. El a împărțit apărarea de coastă în trei capacități-cheie: artileria de coastă, utilizarea minelor și navele mici de atac – ceea ce însemna vedetele torpiloare la începutul secolului al XX-lea. După cum a scris Jason Lancaster, versiunile noastre moderne ale acestora rămân căi de operațiuni disponibile pentru forțele ucrainene, pe măsură ce invazia rusă își schimbă modalitățile de acțiune.
Astăzi, artileria de coastă vine sub mai multe forme. Cea mai evidentă versiune modernă a ceea ce odinioară era artileria grea dispusă în fortificațiile de coastă sunt sistemele de rachete de croazieră de coastă. Mai degrabă decât armele fixe încorporate în piatra sau betonul unui fort de coastă, acestea sunt adesea mobile și interconectate într-o rețea de date privind descoperirea țintelor, de la radare și sisteme de colectare a informațiilor cu și fără pilot.
Folosirea minelor rămâne o variantă la dispoziția Ucrainei. Ele au fost folosite deja pentru a bloca operațiunile rusești aproape de țărm.
În cele din urmă, ambarcațiunile mici de apărare de coastă rămân o variantă deschisă pentru Ucraina. Navele mici și rapide pot fi dotate cu rachete, sau pot fi folosite pentru lansarea mijloacelor aeriene fără pilot, iar nave mai mari pot transporta și coordona navele de luptă fără pilot, în zona de acțiune.
Comentariu:
În prima fază a războiului împotriva Ucrainei, marina rusă a reușit în mare măsură o strategie navală coerentă. A impus rapid controlul mării, împiedicând navele ucrainene să acționeze. Odată ce controlul mării pe coasta de sud a Ucrainei și a Mării Azov a fost stabilit, rușii au început să-l folosească prin blocarea litoralului, lansarea bombardamentelor navale lovind ținte atât de pe coastă, cât și în interiorul țării și prin executarea unor acțiuni de sprijin amfibiu pentru operaţiile aflate în desfășurare. Încercările de aprovizionare a forțelor ruse de pe mare au avut un oarecare succes, dar și unele eșecuri spectaculoase, cum ar fi scufundarea unei nave amfibie rusești la cheu în Berdiansk. Dar războiul de la țărm a intrat într-o nuă fază, pe măsură ce Ucraina începe să primească arme mai sofisticate și mai performante. Forțele ruse se confruntă cu limitări din cauza închiderii strâmtorilor turcești în condițiile Convenției de la Montreux, iar războiul de pe mare se poate schimba și el.
Adoptarea metodelor clasice de apărare de coastă, prin folosirea rachetelor de coastă și a altor capacități de lovire, folosirea atentă a războiului cu mine și adoptarea unei abordări creative a ambarcațiunilor mici, ar putea permite forțelor ucrainene să conteste rușilor controlul mării, cu o eficiență foarte mare în apropierea litoralului.
Deși nu au nevoie să obțină comanda pentru ei înșiși, capacitatea de a refuza Rusiei utilizarea ușoară și deschisă a Mării Negre și a Mării Azov ar putea oferi Kievului beneficii majore. Scufundarea uimitoare a Moskvei poate fi punctul de cotitură: pe măsură ce navele de război rusești se retrag de pe coastă pentru a se proteja mai bine, ele deschid mai mult spațiu de manevră în zona litoralului pentru forțele ucrainene.
(Sursa:https://warontherocks.com/2022/04/the-russo-ukrainian-war-at-sea-retrospect-and-prospect/)
- Putin a riscat reputația dislocând un crucișător în Marea Neagră, le-a pierdut pe amândouă
Comentariu: AYŞE BETÜL BAL
Considerată una dintre cele mai puternice de pe glob, Marina Rusă a cunoscut deja eșecuri majore din partea Ucrainei – vecinul său de la Marea Neagră, care are o flotă aproape inexistentă.
Timbrul poștal care înfățișează un soldat ucrainean făcând un gest obscen către o navă de război rusă s-a vândut rapid în urma unui incident care a fost recunoscut de Rusia la jumătatea lunii aprilie – la mai bine de o lună după ce Vladimir Putin a ordonat trupelor sale să intre în teritoriul vecin.
Pe 15 aprilie, Moscova a confirmat oficial că nava amiral din Marea Neagră s-a scufundat în timp ce era remorcată către port din cauza unui incendiu provocat de o explozie de muniție.
Ucraina a susținut că a lovit nava cu două rachete de croazieră antinavă Neptune. Rusia a negat această versiune a evenimentelor, cu toate acestea, Pentagonul a susținut afirmația ucraineană, la fel ca mai mulți experți în apărare și informații de securitate cu sursă deschisă.
Una dintre explicațiile pentru că nava Moscova se afla atât de aproape de țărmul ucrainean a fost că „nava asigura operațiuni antiaeriene ofensive cu sistemul său de apărare aeriană, adică încerca să angajeze avioane, elicoptere sau drone ucrainene care zboară, în regiune.” În timp ce, unii experți consideră că nu era nevoie de un crucișător în această poziție înaintată.
Jerry Hendrix, un om senior la Institutul Sagamore și un căpitan de marina pensionar, care a fost citat într-un raport de Sandboxx, a spus că aceasta este o misiune de maxim nivel fregată. „Marea Neagră este un spațiu de apă restrâns. Și într-adevăr, nu există o misiune de rachete de croazieră hipersonice anti-navă aici”, a spus el.
În mod teoretic, sistemele de armamat, dirijate de mai multe radare și sisteme electronice de informații ar trebui să poată detecta racheta Neptune, care zboară la viteze subsonice.
Frederik Van Lokeren, un analist naval și fost ofițer al Marinei Belgiene, a scris că Moscova a operat două sisteme radar, unul fiind sistemul de control al focului 3R41 Volna în formă de dom, care oferă date precise ale țintei, disponibil pentru rachete S300. Cu toate acestea, se spune că radarul are doar o vedere de 180 de grade, ceea ce reprezintă o limitare deosebită.
Van Lokeren a spus că dacă a fost distras, de exemplu, de o dronă de luptă, așa cum au sugerat unii, acest lucru ar îndrepta eventual radarul departe de rachetele Neptune care sosesc. El a adăugat că al doilea radar al navei, un MR-800 Voskhod de 360 de grade, este „mai puțin potrivit pentru rachete de croazieră care zboară la altitudini joase, cum ar fi Neptun”, deoarece a fost proiectat pentru a detecta avioane.
Potrivit lui Hendrix, designul crucișătorului este autodistructiv, deoarece are tuburi de lansare deasupra punții care „le fac extrem de vulnerabile la atac, iar apoi provoacă daune propriei nave dacă nava este lovită prima”.
„Dacă nava nu trage toate rachetele înainte de a fi lovită… atunci acea rachetă poate declanșa o reacție în lanț cu rachetele din jurul ei, iar nava se autodistruge practic din cauza modului în care a fost proiectată”, el a spus Sandboxx.
Indiferent de cauza incidentului, dacă a fost lovit de o rachetă sau a suferit o explozie în depozitul său de muniție, „pierderea rezultată este o mare surpriză”. „O navă atât de mare, care a fost concepută pentru a rezista confruntării directe cu navele NATO, este de așteptat să supraviețuiască chiar și cu cele mai grave daune. În plus, echipajul ei este de așteptat să fie bine instruit și cu experiență în lupta pentru menținerea vitalității navei, pentru controlul incendiilor și a găurilor de apă, prevenind pierderea navei”.
Scufundarea navei Moskva are implicații suplimentare pentru războiul naval global, subliniind amenințările reprezentate de rachetele ghidate antinavă împotriva navelor în războiul modern.
Prima utilizare a rachetelor anti-navă a fost în octombrie 1967, când navele de asalt egiptene au tras cu rachete Styx de fabricație sovietică împotriva distrugătorului israelian Eilat și au scufundat nava, iar în timpul războiului din Falkland, amenințarea cu rachete anti-navă a fost menținută în condițiile în care mai multe nave aparținând Royal Navy au fost lovite de rachete Exocet.
Rachetele antinavă „creează o asimetrie”, deoarece sunt foarte ieftine în comparație cu țintele asupra cărora sunt lansate, ele pot fi lansate în număr mare, saturând apărarea navei.
Comentariu:
Pierderile rusești de nave nu pot face a Rusia să își reducă controlul mării, deoarece cele două părți nu au puteri maritime comparabile.
Ucraina nu poate pierde ceea ce deja nu avea, dar a arătat că este capabilă să folosească o combinație eficientă de tactici pentru a exploata slăbiciunile inamicului său.
Pe de altă parte, prin desfășurarea crucișătorului Moskva în Marea Neagră într-o zonă atât de apropiată de țărmul Ucrainei, în ciuda numeroaselor argumente că aceasta este o misiune de fregate, Rusia și-a riscat reputația și a pierdut-o.
Studii de Securitate Maritimă
- Motivele care pot duce la victoria Ucrainei
Analiza – Francis Fukuyama
Ucrainenii îi vor expulza pe ruşi din teritoriile pe care le deţin acum. Există mai multe motive pentru acest lucru, scrie Francis Fukuyama, celebrul economist american şi profesor la Universitatea Stanford.
El aminteşte că Moscova şi-a redus mult obiectivele strategice, concentrându-se pe est şi sud. Moscova încearcă să cucerească restul regiunilor Lugansk şi Doneţk, precum şi să întărească controlul asupra Mariupolului distrus.
Acum este general acceptat că ruşii vor avea condiţii mai bune în câmpiile din sudul Ucrainei decât în vecinătatea Kievului. În plus, au numit un comandant special, care acum gestionează operaţiunea pe un front, şi nu pe patru deodată. Mulţi observatori continuă să susţină că războiul va ajunge într-un impas. Şi pentru a ieşi din asta, părţile vor trebui să ajungă la un acord.
Sunt convins că nu este cazul. Iar ucrainenii îi vor expulza pe ruşi din teritoriile pe care le deţin acum. Există mai multe motive pentru acest lucru, scrie Fukuyama.
În primul rând, Statele Unite şi aliaţii săi din NATO au răspuns solicitărilor preşedintelui Volodimir Zelenski de asistenţă militară. Acum trimit mai multe drone, inclusiv artilerie cu rază lungă de acţiune ceea ce va priva Rusia de avantajul puterii de foc.
În al doilea rând, moralul Rusiei este probabil în continuare foarte scăzut. Detaşamentele ruse care au părăsit nordul Ucrainei au fost din nou aruncate în luptă în Donbass fără odihnă şi timp pentru a se regrupa. Ucrainenii sunt şi mai motivaţi să câştige decât înainte, după toate atrocităţile pe care le-au văzut în Bucea şi în alte oraşe eliberate.
În al treilea rând, Rusia nu a dat încă semne ale capacităţii de a învăţa şi de a se adapta la un mediu în schimbare. În special, armata sa nu este încă capabilă să gestioneze eficient operaţiunile militare comune. Rusia încă se bazează pe puterea de foc brută pentru a avansa. Forţele armate ale Ucrainei se disting prin comandă de foarte înaltă calitate la nivelurile inferioare, menţinând în acelaşi timp controlul strategic asupra forţelor lor în ansamblu.
În al patrulea rând, Rusia pur şi simplu nu are destui oameni sau rezerve pentru a reface forţele din Donbas, care se epuizează încet.
Fukuyama recunoaşte că escaladarea nu poate fi exclusă atunci când potenţialele mize sunt atât de mari. În cele din urmă, SUA şi NATO au respins ideea de a închide cerul deasupra Ucrainei, nedorind să atace direct ţinte ruseşti pe pământul rus. Cu toate acestea, potrivit lui Fukuyama, utilizarea armelor de distrugere în masă este puţin probabilă. Pentru că un atac chimic sau nuclear nu va da nimic Rusiei, ale cărei poziţii sunt în continuă slăbire. Aceasta va fi o escaladare care va duce la o intervenţie semnificativă a NATO în război.
Dar, potrivit lui Fukuyama, Ucraina va avea o altă oportunitate importantă. Înainte de război, cea mai mare slăbiciune a ţării a fost dominaţia oligarhilor asupra economiei şi sistemului politic. De la începutul invaziei, echilibrul intern de putere s-a schimbat foarte mult, unii oligarhi fugind din ţară în primele zile. Rinat Akhmetov, care provine din Donbass şi a sponsorizat anterior Partidul Regiunilor pro-rus, şi-a văzut acum fabrica Azovstal bombardată de forţele ruse, în timp ce armata ucraineană o apără eroic. Fukuyama este sigur că Ucraina va avea o mare şansă să întărească identitatea naţională cu ajutorul noilor simboluri şi al echilibrului de putere, precum şi să rupă cu dependenţele corupte care existau în ţară înainte de 24 februarie 2022.
Comentariu:
Sunt aspecte care pot duce la concluzia unei forme de victorie a Ucrainei, dar Federația Rusă nu va termina ostilitățile fără a fi în măsură să prezinte, pe plan intern, sub o formă sau alta, războiul din Ucraina ca pe o victorie
Pe de altă parte întărirea identității naţionale a Ucrainei va reprezenta și un mare dezavantaj pentru dezvoltarea viitoare a Ucrainei. În condițiile în care încorporează numeroase teritorii ale statelor vecine, promovarea unei identități naționale agresive față de ceilalți locuitori poate genera conflicte etnice și chiar alianțe ale vecinilor care acum pot părea imposibile.
(Sursa: https://www.americanpurpose.com/articles/why-ukraine-will-win/)
- Scufundarea crucișătorului „Moskva”, creșterea importanței rachetelor de croazieră antinavă și ce înseamnă asta pentru Marina SUA
Analiza – Joe Courtney
Pe 14 aprilie, Ucraina a șocat din nou lumea când lansând două rachete de croazieră antinavă „Neptune”, a realizat o lovitură decisivă scufundând nava amiral „Moscova” a Flotei Ruse de la Marea Neagră. Nava era dotată cu rachete antinavă, antiaeriene și de apărare aeriană, dar nu a putut să se apere împotriva unui număr mic de rachete antinavă.
Pe lângă aspectele privind Federația Rusă există, totuși, un alt mesaj din această catastrofă, pe care atât Marina SUA, cât și Congresul trebuie să-l ia în considerare atunci când se confruntă cu luarea unor decizii de cheltuieli pe termen lung pentru flota noastră din secolul 21: dacă o rachetă cu rază scurtă de acțiune, cu costuri relativ reduse, cum ar fi Neptun, poate distruge una dintre cele mai mari nave de război din Marina Rusă, cum ne asigurăm că navele din flota noastră nu pot avea aceeași soartă?
Dacă rachetele Ucrainei au schimbat cu ușurință modul în care acționează navele Federației Ruse în Marea Neagră, în mod clar Marina și Congresul SUA trebuie să ia în considerare dacă navele SUA pot fi amenințate în mod asemănător.
Marina SUA a lucrat cu intensitate la contramăsuri, cum ar fi radare cu rază mai lungă de acțiune și sisteme integrate de apărare antiaeriană și antirachetă, ambele fiind încorporate în construcția de noi nave.
Dar președintele Biden urmărește, de asemenea, să dezafecteze o serie de nave de suprafață care nu pot face față amenințărilor reprezentate de rachetele antinavă moderne. În mod previzibil, această decizie a fost întâmpinată de un cor de proteste, dar totuși adevărul rămâne: fiecare navă americană care este dislocată în zone de conflict trebuie să reprezinte o amenințare relevantă și să fie aptă de luptă.
Printre navele propuse pentru dezafectare se numără cinci crucișătoare din clasa Ticonderoga. Marina, în raportul său anual privind construcțiile navale către Congres, a menționat mai multe preocupări serioase cu crucișătorul din clasa Ticonderoga, inclusiv „starea acestor nave din cauza vechimii lor” și „preocupări continue privind sistemul de senzori, fiabilitatea sistemului.”
Comentariu:
Un aspect care trebuie luat în seamă este reprezentat de necesitatea unei analize aprofundate a lecțiilor identificate în acest conflict și proiectarea acestor lecții în proiectele de investiții viitoare pentru dotarea Forțelor Navale ale României.
Trebuie să analizăm sincer dacă platformele ce urmează a fi achiziționate pot reprezenta o amenințare credibilă pentru adversarii noștri, iar pe de altă parte trebuie analizat și dacă aceste platforme pot supraviețui în războiul naval modern.
Contraamiral (rz) Dr. CONSTANTIN CIOROBEA